prima impresie dupa conferinta : )

Buna, tuturor!

Tocmai am ajuns acasă după evenimentul de astăzi. O întâlnire între studenţi, un taifas pedagogic pe teme de învăţare informală!
Ziua a început cu veşti proaste, care nu previzionau nimic bun! Am primit un telefon prin care eram anunţată ca sala 12 e ocupată! Nu ne ambalăm, găsim o soluţie. Până să ajung, cineva găsise deja o altă sală unde pe deasupra dispuneam si de apă plata şi cafea din belşug (tocmai se terminase acolo o altă conferinţă!).
Agitaţie....Un grup de colegi repetau pentru teatru forum. Ioana decupa de zor margini albe de fotografie...George nota într-un fişier titluri şi autori...am dat şi eu mână de ajutor! La decupat...mă pricep! Şi ce fotografii!!!!!
Iris tocmai scria pe afiş indicaţia că sala de conferinţă s-a mutat în altă parte. Ce repede am găsit o soluţie! Avem şi videoproiector...cineva tocmai a intrat cu el!

In fine, ne decidem să ne mutăm...Îmi găsesc un scaun confortabil şi aştept...aştept...aştept...Boxe conectate la un alt laptop, scaune mişcate...avem nevoie de spaţiu...Surpriză! Mesele sunt legate între ele şi nu se pot mişca decât toate o dată! Pentru a le muta avem nevoie de un pic de solidaritate. Dacă fiecare masă este ridicată în acelaşi timp de mai multe braţe determinate...E PUR SI MUOVE!!!!
In sfârşit...când începe sunt agitată, nerăbdătoare, confuză...Şi totuşi începe!...Dintr-o dată, fără să îmi dau seama că a început! E un joc de rol despre decizia cu privire la titlul conferinţei...Îmi place! Nimic formal, nimic forţat! Ca în viaţă, lucrurile se întâmplă. Şi iată, conferinţa a început...
La final, am avut sentimentul că am participat la un eveniment special (oare când s-au mai vizionat la SNSPA filme cu hârciogi şi tomb raideri... dar oare când s-a mai ascultat vreodată Chopin. şi când s-a mai dansat sincron?) Uimitor, nu?
Ei da, la final m-am lăsat citită! Mi-am spus povestea în biblioteca vie şi cineva a ascultat-o! Pentru cineva, povestea mea ar putea însemna ceva intr-o zi. Sau poate nu. Dar a fost minunat să o pot spune!
Mi-am lăsat amprenta - Încântător de informal! Oare nu despre asta era vorba de fapt? Si amprenta conferinţei este încă in palma mea (încă nu s-a curăţat tuşul!) dar mai ales în suflet pentru mult timp, sunt sigură!

As vrea să va mulţumesc pentru această întâmplare minunată! Sunt cel puţin 3 lucruri cu care plec la drum şi care m-au schimba astăzi:
În ciuda altor preocupări şi obligaţii, examene şi sesiune, există ceva în fiecare student/studentă care îl/o determină să PARTICIPE. În cazul nostru, motivaţia nu a fost nici nota, nici presiunea din partea cuiva, nici teama de sancţiune. Oare ce sa fie acel CEVA?
N-am să uit cum în sala aceea mica de la parter, fiecare dintre cei prezenţi făcea câte ceva. Cu pasiune, cu emoţie, cu interes, cu nerăbdare! Foarte rar mai vezi o astfel de efervescenţă într-un spaţiu formal!
M-a impresionat tare povestea aceea cu mesele legate între ele. O metaforă tare interesantă pentru seminarul nostru. Dacă fiecare se aşează într-un loc al sau pe care şi-l alege şi forţa noastră este suficient de susţinută, imobilul poate deveni mobil! Aşadar, se poate! Dacă suntem suficienţi şi dacă dorinţa noastră de schimbare e solidară, schimbare este posibilă! Mai mult spaţiu, mai multă mişcare, mai multă creativitate, mai multă emoţie…mult mai mult împreună!


Magda